Generalul Coman, fost secretar în Comitetul Central al Partidului Comunist Român, povestește cum l-a convins pe Ceaușescu să transmită finala Barcelona – Steaua.
Intrăm într-un bloc situat pe Calea Victoriei, în apropierea Guvernului, luăm liftul până la etajul 4 și batem la ușă. Se deschide încet. În spatele ei apare Ion Coman. La 84 de ani, viața pare un chin pentru generalul în retragere cândva atotputernic, înalt demnitar comunist și ministru al apărării: are spatele cocârjat și picioarele îndoite. Se sprijină în baston. După ce ne așezăm la masă, generalul ne dezvăluie diagnosticul: „Am arterită. Mi s-a tras după cutremurul din 1977, când am stat în bocanci aproape o lună fără să mă descalț… Am muncit la foc continuu, ca să scot oamenii de sub dărâmături”. Îl avem în față pe părintele Stelei și șeful sportului românesc din anii ’80.
În urma lui au rămas doar amintiri, dar nu de orice fel. Vorbește despre probleme importante, care n-au de-a face cu poveștile obișnuite ale pensionarilor. A fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1974-1976), ministru al Apărării Naționale (1976-1980), secretar în Comitetul Central al Partidului Comunist Român și șef al secției militare și juridice (1980-1989). A lucrat cu Gheorghiu Dej, dar și cu Nicolae Ceaușescu. Dincolo de aceste funcții, s-a ocupat vreme de cinci ani de sportul românesc, între 1981-1986: „Ceaușescu m-a pus șef peste sportul din țară”.
A construit stadionul din Ghencea într-un an Legăturile pe care le-a avut Ion Coman cu sportul sunt însă mult mai vechi. În 1973, în vreme ce era adjunct al ministrului forțelor armate și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei, a dat ordin să se construiască stadionul Steaua: „A costat 25 de milioane de lei. Cum armata avea un buget defalcat, m-am dus la Guvern și am discutat cu prim-ministrul Ilie Verdeț. El și-a dat acordul și, într-un an, am făcut stadionul. Înainte de a fi construit, specialiștii au primit machete cu arenele din Viena și Paris. Stadionul din Ghencea era prevăzut de pe atunci cu nocturnă, dar nu s-a montat, pentru că se făcea economie de curent… Veneam în control din două în două săptămâni, ca să văd care este stadiul lucrărilor. La meciul de deschidere al Stelei, contra celor de la Steaua Roșie Belgrad, a fost un delir. Abia am făcut față să nu dea lumea buzna pe teren”. Interlocutorul nostru are o dorință: „Când mor, să mergeți la stadion și să-mi puneți o plăcuță pe care să scrie că acest stadion a fost făcut la comanda lui Ion Coman”.
De ce Steaua și nu CCA Coman era chemat deseori la raport în fața „Tovarășului”: „Vorbeam des cu Ceaușescu despre sport. Era bolnav după victorie, voia numai să câștige. Mă întreba tot timpul despre Steaua, cum a jucat echipa, cum s-a purtat publicul…”. Aruncă apoi bomba, povestind de ce echipa Casa Centrală a Armatei (CCA) a devenit Steaua: „Mai erau și atunci destui derbedei care strigau «Huo, Armata!», nu «Huo, CCA!». Păi, nu poți striga «Huo, Armata!», mă! De-asta s-a schimbat denumirea din Casa Centrală a Armatei în Steaua. Iată că Dinamo a rămas și la ora actuală cu această denumire, copie de la ruși. Ceaușescu a fost de acord să se schimbe denumirea, ca să nu mai fie huiduită armata. El a aprobat ideea lui Crăciunescu, un fost veteran de război și șef al sportului militar. Era o chestiune de demnitate, armata nu trebuia făcută de rușine pentru fotbal, s-ar fi dus vestea și în străinătate”. Ceaușescu era un suporter înflăcărat al Stelei. „Când luam bătaie, mă întreba de ce. Era fan Steaua… Aoleu, ce înfocat era! Din cauza asta s-a certat de multe ori cu Alexandru Drăghici, care era ministru de interne și era la Dinamo. Cauza era și Marta Drăghici, soția lui Alexandru, care era unguroaică. Ea se certa des cu Elena Ceaușescu. Nicolae nu concepea ca Steaua să vândă meciuri”, ni se destăinuie generalul.
Era să nu vedem finala din 1986 „Inițial, Ceaușescu nu voia ca finala Cupei Campionilor din 1986, dintre Barcelona și Steaua, să fie transmisă la televizor. Am avut o discuție cu el, iar Valentin s-a dus la mama lui, Elena, pentru a-i convinge să se televizeze meciul. Când Steaua a câștigat, Ceaușescu a dat ordin: «Să fie decorați!». Îl detașase pe Gogu Rădulescu pentru a-i decora pe jucători. I-am spus: «Tovarășe Ceaușescu! Sunteți îndrăgostit de sport și, mai ales, de Steaua. Nu știm când va mai fi o echipă de-a noastră campioana Europei, așa că vă propun să le înmânați personal decorațiile. Dacă sunteți de acord». Trebuia să fii foarte atent cum vorbești cu el. Și a acceptat”, spune Coman.
„Steaua nu trebuia să iasă de sub tutela armatei. A curs vreo sudoare de pe fruntea celor de acum?”
„Pentru ca sportul de azi să aibă performanțe, trebuie să dispară mogulii din acest domeniu .”
„Victoria și Flacăra Moreni au fost făcute la ideea lui Postelnicu, fostul ministru de interne. El a vrut să facă echipe care să fie adversare ale Stelei, fiindcă ținea cu Dinamo” Ion Coman, general și fost comandant la Steaua
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER